Harakiri is the best solution for anything SAU PORTRETUL LUMII IN CARE TRAIM II
Stau, privesc de la fereastra, gloata fericita
Fel de fel de gripe toate astazi ne incearca
Cu profunda bucurie, oamenii incarca.
De euforie plini alergam la munca,
Foame, preturi mari de acum nu ne mai incurca.
Ca o binecuvintare- criza mondiala
Dumnezeu ne a dat la toti:
Dieta globala.
Nu gindim, dar existam, vai ce plictiseala.
Haideti sa mai fabricam vreo arma mortala
Zboare-n aerul vioi, doar bucati de creier,
Caci oricum Asia face oameni pe conveier.
Noi avem televizor, cu cablu sau fara
Parabolica sa fie si n-avem problema.
Pe ecranul azuriu lume mult-apare,
Capetenii fericite ce conduc popoare
Ele spun la lumea toata
Cit ne e de bine
Ce conteaza ca la mine:
Foamea iarasi vine.
Si la banii care-i am ea va fi stapina
Peste burta mea umila, vreme multa, multa.
Nu conteaza ce cred eu
Ei ne spun ferice
Cadin toamna preturile or sa se ridice.
De salarii nu ne spun,
nu-i nici o schimbare
Vai, vai, vai ce fericire,
bucurie mare.
Astfel noi traim frumos
Intr-o armonie
Cine nu e bucuros
Trebuie sa stie
Singura solutie e doar:
HARAKIRI
Poezie post-betie
Mă doare capul.
Am băut.
Nimic-rămâne de făcut.
Şi nu ma vindecă nici dracul
Aş vrea o seară să fiu mut.
Ba chiar si surd.
Trimit la naiba astă lume,
Cu tot ce se conţine în ea.
Aş vrea sa mor, să fiu o stea,
O stea, dar cu lumină neagră.
Să ma ascund de curioşi,
De ce-i ce caută să-nteleagă.
Dar toti de fapt sunt nişte proşti.
Eu nu-s deştept căci:
Am băut.
Şi capul încă mă mai doare.
Aş vrea o zi să rămân mut.
Lipit de un borcan de moare.
Poezie de toamna
Mă uit cum moare-o crizantemă
În noaptea rece de brumar,
Rămîne fără diademă
Cuminte-ndură acest calvar.
Şi cu petale-i presurată
Banca pe care te aştept
În noaptea asta îngheţată
Îmi arde inima în piept.
Cuprins sînt de nefericire
Şi gîndu-mi spune că nu vii
În noaptea fără de iubire
Eu tot mai cred în fantezii.
E dimineaţă-n parcul galben
Acoperit de frunze moi,
Iar flori de toamnă cu ten palid
Privesc din urna de gunoi.
Portretul lumii in care traim
Cu pixul stau in mîină, doresc ceva să scriu
Ce va ieşi din asta, nici eu singur nu ştiu
O foaie motolită în coşul de gunoi
Sau poate doar cuvinte, ce n-au sens pentru voi.
M-am săturat de viaţă, de lumea asta sumbră
De tot ce ea implică, de jocurile din umbră
Nu mai există fete, nu mai avem bărbaţi
Azi toate se măsoară în mii de kilobyte
Sunt unul pentru altul, doar pixeli coloraţi
Pe odnoklasnik.ru sau faces.md postaţi
A dispărut iubirea, am dispărut şi noi
Suntem figuri de ceară pe dinăuntru goi.
Profiluri fără viaţă, conduşi de cifre seci
Roboţi ghidaţi de unde, cu sentimente reci.
Noi atîrnăm de fire, precum păpuşi de aţe
Marionete moarte, conduşi de informaţii
Atent de tot alese, gîndite special
Programe de şters creieri, cu conţinut mortal.
Beţi apa asta moartă, scăldaţi-vă în ea !
Uita-ţi de tot cei viaţă, de ce-i frumos în ea.
Şi-ncet, încet, dar sigur, ve-ţi deveni strigoi
Frumoşi pe dinafară, pe dinăuntru- goi.
Ah,te-am pierdut iubito
Ah,te-am pierdut iubito
În apa lina a mării
În raza blîndă a lunii
În lacrima durerii
Te-am căutat frumoas-o
În mii şi mii de stele
Dar te-am găsit acasă
În gîndurile mele.
Şi ţi-am zidit un templu
În biet sufletul meu
Ca să mă-nchin adesea
Asemeni unui zeu.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu